Apoi nu te mai bucuri de o vacanta la plaja, iti este cam rusine sa dai hainele jos…si incepi sa te gandesti “iubesc marea, dar hai sa mergem la munte” si uite asa incepi sa compromiti ceea ce iubesti pentru simplul fapt ca tu nu esti bine cu tine insati.
Poate ti se pare dur. Acesta este insa doar inceputul pentru o viata plina de frustrare, stima de sine scazuta, durere fizica si multa suferinta ce vine din decizia (uneori inconstienta) de a renunta sa fim actorul principal in viata noastra. De unde incepe totul? Uita-te la dialogul din oglinda. “Sunt urata, sunt prea grasa, sunt prea slaba, nu am forme, sunt plina de vergeturi, mi-e rusine cu celulita asta, m-am umplut de cosuri, sunt greoaie, am ramas asa dupa nastere si nu am ce sa fac, nu am energie deloc, nu sunt in stare sa termin ce incep, nimeni nu se uita la mine, nu ma mai suport” si multe altele. Poti sa identifici care din toate astea sunt gandurile tale? Sunt sanse mari ca ti-ai spus macar una dintre acestea, macar o data. Aceste ganduri negative produc emotii negative, care ne fac sa actionam impotriva noastra. Ne suparam pe corpul nostru si mai mancam o cutie de inghetata, ne mai plangem putin de mila, autosabotandu-ne tot timpul, de unde si multiplicarea unui rezultat care DEJA nu ne placea, pana cand incepem sa intoarcem toata acea nemultumire impotriva noastra ca un ghimpe care devine din ce in ce mai mare si mai daunator.
